M-am născut parcă dintr-un bocet, a fost tăcere, apoi norii au vorbit. Au vorbit cu dragoste însufleţită în picături de apă. Apă pură cu iz de eternitate. Cădeam prin lumină şi simţeam că jos e totul îngheţat, pentru că observam cum mă transformam în fulg. Nu era visare, natura îmi arăta din pasiunea cu care a fost creată. Privesc în sus de unde am venit şi totul este cenuşiu. O parte din natură deja o observ. Îmi aleg un loc lemnos şi mă aşez.

Sorin Marius